Crezi că știi totul când, de fapt, nu știi nimic? Ai impresia că orice task e floare la ureche ca, apoi, să îți vină să te dai cu capul de birou? Așa a fost experiența mea la DMK? Nu. Nu toată. 😊
Cum am ajuns aici?
Aș putea spune că dintr-o întâmplare, dar nu e, în totalitate, așa. Mai bine îți explic. Anul I de facultate, semestrul al II-lea. Toată lumea era stresată cu “unde fac practica?”. Eu nu eram, mă gândeam că până la finalul semestrului voi avea timp și pentru asta. Dar, ce să vezi? A apărut oportunitatea de a face practica la o firmă de marketing. Părea o idee bună, mai ales că îmi doream să lucrez în acest domeniu pe viitor. Chiar a fost. Am aplicat repede, voiam să fiu sigură că nu mi-o va lua cineva înainte. Nu aveam speranțe prea mari, auzisem că vor fi doar 4 locuri disponibile pentru practicanți. Surpriza a venit la câteva zile, când am primit un e-mail: “ne vedem joi la sediul firmei”. Hmm, oare nu au greșit cumva destinatarul? Perioada de practică a trecut destul de repede, iar in mintea mea era din ce în ce mai pregnantă ideea că vreau să lucrez aici: atmosferă relaxată, oameni prietenoși. Părea locul la care chiar mergi cu drag. După cum probabil te aștepti, am fost acceptată în programul de internship. Cum a fost experiența mea? Vei vedea în rândurile care urmează.
Nu doar începutul e o provocare
Aș putea spune că nimic din facultate nu m-a ajutat pentru job-ul ăsta, dar, să fim serioși, un an de facultate care nici măcar nu e în domeniul marketing-ului nu face vreo diferență. Așa că, bineînțeles, am luat totul de la 0. Trebuie să recunosc, prima săptămână a fost cea mai grea. Deschideam laptop-ul, citeam task-urile, eram hotărâtă să le încep. O analiză de piață și două articole, ce poate fi atât de complicat? Le mai citeam o dată, iar în mintea mea răsuna doar “Ce știi tu despre compresoarele de aer? Dar despre stilul scandinav și poziționarea corpurilor de iluminat?”. Practic, nimic. Dar există Google. Și există dorință de învățare. Au fost bune articolele? Eh, să nu vorbim despre asta. Următoarele zile, săptămâni, luni au trecut cum nu se poate mai rapid. Oricât de clișeic ar suna, fiecare zi aducea după ea o nouă provocare. Și noi lucruri de învățat: cum să faci postări pentru social media (nu, nu alegi un citat de Dalai Lama și postezi o poză), cu ce se mănâncă SEO și User Experience, sfaturi de design (ce să vezi, mult mai greu decât credeam eu), cum trebuie scris, pe bune, un articol (da, și la asta mă credeam expertă).
Învață să greșești și acceptă critici
Când m-am angajat, credeam că știu să fac de toate: să scriu articole, să fac prezentări, să comunic cu oamenii. Haha, ce glumă bună. Nu știam să fac nimic din toate astea. Șocul mai mare a venit când mi-am dat seama că nici ce am învățat în liceu nu m-a ajutat prea mult. Cum adică, nu pot folosi limbajul pompos din comentariile literare într-un articol despre amenajare? Ironic, dar nu. Dar, mi s-a spus să greșesc, să nu încerc să fac totul perfect. Și, să fim realiști, fără vreun pic de experiență nici nu avea cum să iasă perfect. Și am greșit. Mult. M-a ajutat asta? Mai mult decât credeam. Pentru că cel mai important lucru pe care l-am învățat aici, cu toate că m-a demotivat inițial, a fost că laudele nu sunt la fel de importante precum criticile. Da, ai citit bine. Criticile. După cum, poate, te aștepți, și pentru mine, fiecare critică era un dezastru. Am lăsat să mă afecteze asta? Da, la început, mai ales că aveam impresia că orice făceam era uimitor. Totuși, m-am gândit că e mai bine să ascult părerile unor oameni care chiar știu ce vorbesc și să ies din bula mea de perfecțiune. Așa am început să evoluez, pas cu pas. Renunțam, treptat, la limbajul rigid, îmi luam ochii din laptop atunci când făceam o prezentare, scriam articole mai bune. A fost meritul meu? Trecând de orgoliu, trebuie să recunosc că nu, nu a fost doar meritul meu. Da, a fost la mijloc și dorința mea de a evolua, dar mai important este că am fost împinsă de la spate să fac lucrurile mai bine. Pentru asta, nu pot decât să le mulțumesc.
Scurtă sesiune de întrebări și răspunsuri
Da, sună foarte protocolar acest subtitlu. Dar mă grăbesc, pentru că încă mai am multe de învățat. Deci, în cazul în care ți-ai pus, de-a lungul articolului, câteva dintre aceste întrebări, fii pregătit să le afli răspunsurile: Este ceva ce nu mi-a plăcut la acest internship? – Da, că a durat doar 3 luni.Aș relua această experiență? – Normal, chiar dacă aș ști ce mă așteaptă.Aș vrea să continui să lucrez aici? – Mai întrebi?