Trei luni de „fake it ‘till you make it” sau cum am învățat cu ce se mănâncă marketingul

Ultima parte sună foarte pompos, însă așa am simțit experiența de practică. O perioadă de timp în care am adunat diverse cunoștințe. Unele dintre ele complet noi, altele care s-au adăugat celor din facultate. Ceea ce e bine pentru că nu poți lucra într-o echipă de marketing și să te bazezi doar pe ceea ce ai învățat odată. Trebuie să fii mereu la curent cu tot ceea ce este nou. Trebuie să configurezi și să reconfigurezi ceea ce știi. Să actualizezi și să completezi. Doar așa poți rămâne relevant în domeniu. Inițial am crezut că cele trei luni se vor desfășura liniar. Aveam un program. Un program stabilit de colegi cu activitățile orientative pentru fiecare săptămână. Și unul al meu în care îmi ordonam sarcinile în funcție de prioritate. De aceea am crezut că modul în care voi învăța va fi liniar-crescător. Ce să vezi totuși! Nu a fost chiar așa. Ci mai degrabă roller-coastery. Într-o zi știam totul și rezolvam taskurile cu ușurință. A doua zi mă poticneam la fiecare pas. Dar și asta este bine.

Mi s-a spus la început să nu îmi fie frică să greșesc

Nu greșești, nu înveți. Spune-i asta cuiva care a petrecut ani într-un sistem de învățământ rigid care recompensează conformismul! Si totuși, până și un nou mindset este ceva ce poți deprinde în timp, exersând. Și mai ales ceva de care ai nevoie în activitatea unei agenții de marketing externalizat. În primele zile întrebarea recurentă a fost: „now what?”. Vorbim de fracțiunea aceea de secundă (a se citi 5-10 minute) după ce primești un task și nu știi de unde să începi. Citești ce ai de făcut. Recitești ce ai de făcut. Știi ce trebuie să faci. „Dar chiar știi?” îți șoptește vocea aceea enervantă din cap. „Nu ai mai scris articole despre design interior. Ce știi tu despre stilul scandinav?”. Ăla e momentul când te ridici, ieși pe balcon la aer sau mergi să îți prepari al treilea ceai din ziua respectivă.

Nu este nimic ce nu poți rezolva cu întrebarea bună adresată cui trebuie

După ce te mobilizezi, începi să rezolvi task-ul. Mai pui o întrebare, mai dai un search pe Google. Nu este nimic ce nu poți rezolva cu întrebarea bună adresată cui trebuie. Din fericire, în aceste trei luni de internship în marketing nu a fost vreun moment în care să simt că nu am de unde să primesc ajutor. Ba chiar senzația a fost similară cu cea din facultate când te întorci la colegul din spate să ceri un pix și îl primești imediat. Doar că aici întrebi cum organizezi categoriile analizei de cuvinte cheie…înțelegeți voi. Dacă ar fi să descriu pe scurt prima săptămână de lucru ar fi – o sută și ceva de chestionare, o postare pe Facebook, o analiză de site-uri și un articol de scris. Ce-i drept, asta nu e o descriere, ci o listare a sarcinilor pe care le-am primit. Unele dintre ele le-am rezolvat relaxată, cu încredere că mă pot descurca. Pentru celelalte am trecut prin procesul menționat puțin mai sus. Panică – aer – ceai – concentrare. Da, concentrarea este un subiect interesant. Într-un spațiu deschis, cu muzică (foarte bună) pe fundal și discuții libere între colegi, trebuie să îți găsești propria rețetă de concentrare. Este ușor să fii distras. De aceea trebuie să cauți și să găsești cât mai repede soluția potrivită ție. Uite un mic insight despre muncă pe care nimeni nu ți l-a predat vreodată.

Înveți constant – și uneori nici nu realizezi cât de departe te poți duce

În următoarele săptămâni am pregătit o primă prezentare. Am învățat cum stă treaba cu user experience. Apoi cum se desfășoară prezentările în fața unui public de 10 persoane. Nu e ca și când nu am mai ținut prezentări. Dar, într-un fel, așa s-a simțit. Încă mulțumesc acelui pahar de apă pentru salvare. La a doua prezentare deja vocea mea tremura mai puțin. Yey, evoluție! Treptat am realizat cât loc de dezvoltare este. Am avut la dispoziție trei luni să aflu lucrurile pe care nu mi le-a spus nimeni în școală. Tot treptat m-am obișnuit cu colegii, cu ritmul de lucru, cu imprevizibilul fiecărei zi. Am învățat lucruri noi cum ar fi, printre altele, realizarea unei analize de cuvinte cheie, ce e SEO, cum creez wireframes pentru landing pages. În același timp, am avut șansa să îmbunătățesc alte subiecte – traducerile, scrierea de articole, postările pe social media. Mi-am dat seama care sunt punctele slabe. Pe ce subiect ar trebui să mai insist și, mai ales, reconfigurarea mai multor concepții cu care am început internship-ul de marketing. Ce credeam că știu:

• ce înseamnă feedback-ul;
• ce înseamnă munca în echipă;
• marketing

Ce știu acum, la fix trei luni de la începerea internship-ului la Departament Marketing Externalizat:

Feedback-ul nu este doar un sfat, o părere. Este o direcționare. Primești un feedback nu pentru că ceea ce ai făcut e greșit, ci pentru că sigur poți mai mult. Nu am primit nici un răspuns de-a gata. Tot eu am fost nevoită să găsesc o soluție. Asta m-a motivat și încă mă motivează să îmbunătățesc ceea ce fac. Despre munca în echipă – am descoperit că accentul e pus pe echipă și apoi pe muncă. Mi-am dat seama că cel mai bun mod de încurajare este o rețetă formată de trei ingrediente. Câteva grame de încredere din partea colegilor. Vreo câteva măsuri de libertate de exprimare și o doză de răbdare. Mă gândesc în continuu – uite ce bine ar fi dacă am primi asta și din partea școlilor. Dar, la urma urmei, poate asta e rolul unui job. Iar despre marketing am aflat câte lucruri nu știu încă. Unde este loc de îmbunătățiri. Pe ce ar trebui să mă concentrez în continuare. Cu riscul de a suna clișeic, voi zice că informațiile pe care le aveam erau ca niște piese de puzzle. Unele lipsă, altele încurcate cu piesele altui puzzle. Ceea ce am făcut și încă fac este să adun piese noi și să le pun cap la cap. 90 de zile lucrătoare mai târziu, pot spune că acest internship fost o experiență complexă. Una challenging, dar nu atât de înfricoșătoare cum se zvonea prin facultate. Obositoare, doar până te prinzi că orice task se rezolvă, oricât de străin ar părea la început. Imprevizibilă, dar totuși structurată. Mă opresc aici cu sintezele. Trebuie să fug să învăț ceva nou.